„Mi-ar plăcea să meditez…
…dar pur și simplu nu am timp.”
Este, probabil, cea mai frecventă obiecție pe care o aud.
Și, într-un fel, este perfect de înțeles.
Când programul este deja plin, când responsabilitățile se adună una peste alta, iar lista de lucruri de făcut nu se mai termină, ideea de a adăuga încă 20 de minute în fiecare zi poate părea imposibilă.
Pentru că, în momentul în care spui „nu am timp”, probabil chiar așa simți.
Însă există o întrebare mai interesantă.
Ce-ar fi dacă această senzație nu ar fi doar o consecință a programului încărcat, ci și unul dintre efectele stresului asupra creierului?
Când stresul schimbă felul în care vedem timpul
Doi cercetători de la Princeton University și Harvard University – Eldar Shafir și economistul comportamental Sendhil Mullainathan- au studiat ani la rând ce se întâmplă când oamenii trăiesc cu senzația permanentă că le lipsește ceva — bani, timp sau energie.
Au descoperit că atunci când mintea percepe lipsa, începe să funcționeze diferit.
Apare ceea ce aceștia doi numesc tunneling: Imaginează-ți că conduci noaptea doar cu faza scurtă. Vezi foarte bine următorii câțiva metri, Dar nu mai vezi drumul. Exact asta face și stresul: ne concentrează aproape exclusiv asupra urgențelor.
Emailurile la care trebuie răspuns. Ședința care începe în câteva minute. Problemele care trebuie rezolvate astăzi.
În acest mod de funcționare, creierul începe să elimine automat tot ceea ce nu pare urgent, chiar dacă este foarte important.
Iar aici apare paradoxul.
Primele lucruri la care renunțăm sunt adesea cele care ne-ar reda energia și claritatea de care avem nevoie pentru toate celelalte.
Mișcarea. Somnul suficient. Pauzele. Meditația. Pentru că un sistem nervos suprasolicitat nu mai reușește să le evalueze corect importanța.
Nu ne lipsește doar timpul. Ne lipsește spațiul mental.
Autorii acestor cercetări folosesc un concept foarte interesant: mental bandwidth.
Poate fi înțeles ca spațiul mental disponibil pentru a gândi limpede, a lua decizii și a vedea imaginea de ansamblu.
Imaginează-ți că mintea este asemenea memoriei unui calculator. Când sunt deschise prea multe programe în același timp, calculatorul începe să funcționeze lent – proape toate resursele lui sunt deja ocupate.
Exact același lucru se întâmplă și cu noi. Stresul ne face mai puțin inteligenți. consumă atât de multe resurse mentale, încât rămân din ce în ce mai puține pentru deciziile importante.
Din această perspectivă, afirmația „nu am timp” capătă un sens diferit.
Poate că nu timpul este resursa care lipsește prima, Ci claritatea necesară pentru a vedea ce merită cu adevărat făcut.
De ce ajungem să renunțăm exact la lucrurile care ne-ar ajuta?
Gândește-te la trei oameni.
Primul spune: „Nu am timp să fac mișcare.”
Al doilea spune: „Nu am timp să dorm suficient.”
Al treilea spune: „Nu am timp să meditez.”
Toți trei cred că economisesc timp.
În realitate, fiecare renunță tocmai la activitatea care i-ar putea oferi mai multă energie, mai multă claritate și o capacitate mai bună de a face față vieții.
Este ca și cum ai opri alimentarea unei centrale electrice pentru a economisi curent.
Pe moment pare o soluție.
Pe termen lung, produce exact problema pe care încercai să o eviți.
O schimbare de perspectivă
Există o întâmplare povestită de Maharishi Mahesh Yogi – fondatorul programului de Meditație Transcendentală – despre un medic foarte ocupat, care îi argumenta faptul că programul lui este atât de încărcat încât nu găsește timp pentru meditație.
Răspunsul a fost surprinzător de simplu:
„Programați-vă și pe dumneavoastră ca pacient.”
Calendarul nostru este plin de întâlniri.Cu colegii.Cu clienții.Cu familia.
Dar cât de des există în acel calendar o întâlnire dedicată propriei sănătăți?
Parcă avem întotdeauna timp pentru cei din jur și aproape niciodată pentru noi înșine.
De ce Meditația Transcendentală?
Meditația Transcendentală pornește de la o observație simplă.
Atunci când sistemul nervos beneficiază de o stare de odihnă profundă, stresul acumulat începe treptat să se reducă. Iar când stresul scade, se schimbă și modul în care funcționează mintea.
Mulți oameni observă că, după o perioadă de practică regulată, nu doar că se simt mai odihniți, dar încep să prioritizeze diferit. Iau decizii cu mai multă claritate. Nu pentru că au învățat tehnici sofisticate de management al timpului ,ci pentru că nu mai funcționează permanent din starea de urgență.
„Merită să facem undele cerebrale mai sincronizate și mai ordonate înainte de a ne angaja într-un act de responsabilitate. Cu cât responsabilitatea este mai mare, cu atât este mai important să știm că prin meditație creierul începe să funcționeze într-un mod mai ordonat.” – Maharishi Mahesh Yogi
Poate că aceasta este adevărata schimbare de perspectivă.
Nu medităm după ce terminăm toate responsabilitățile.
Medităm pentru a le putea îndeplini dintr-o stare de mai multă claritate, energie și echilibru.
Dacă dorești să afli cum practica meditației transcendentale te poate ajuta să îți regăsești timpul, vino la o sesiune informativă.